Înceţoşândo-sângerând

astăzi corespondentul meu pronomial este ceaţa. cea întinsă cu o placă infernală. ceaţa în căutarea buclelor angelice boticelliene. cea care încearcă să-şi găsească aparţinătorul, tastând debusolată pe un gps umed destinaţia 'a ta'. ceaţa, care-şi răcneşte spre turnul babel ţ-ul, ce-o separă de ceată. ceaţa care-şi aruncă pânzele apoase pe orice picior şi-l îndreaptă spre mări ce nu există. ceaţa sirenică care scufundă orice milimetru cerebral, ipotecat einsteinian sau nu.
dar ceaţa mea 'subtituent-de-eu' e ceaţa londrei unei minţi de nebun. o minte în formă de mistglobe în care se celebrează, într-o londră-staul, naşterea ceţii dintr-o nebunie virgină. e imaginea nebunului atârnat pe-un înţeles extatic. singura sa clipă de (ne)luciditate. nivelul doi de moarte.
fluxul de navetişti iconici, cu cruci de simboluri în spinare, ce se aleargă unul pe altul, începe să mă dispere. disperare ce-mi stă drept impetus pentru vizita inevitabilă pe care trebuie s-o fac sticlarului.

Searching for the perfect place

All you need is silence and pillows...


A picture by Cedric Bihr

Personal box

Saptamana trecuta am primit kitul necesar unei femei, am fost trimisa in calatorie de afaceri in Paris, am petrecut intr-un local cu iz de New York, am fost in centrul atentiei, am fost inconjurata de muuulti oameni, si intr-un final ca sa-mi reprezint generatia, m-am transformat intr-o 80”s girl.

Au fost surprize si amintiri, prieteni si zambete si melancolie de impartit pentru fiecare. Desi am inceput cu un sentiment de panica, mi-am dovedit intr-un final ca pot respira si singura. Luni, am alergat niste boboci ca sa cunoasca si sa iubeasca Clujul, apoi am primit cel mai delicios tort si cea mai lipicioasa sampanie si nu in ultimul rand prietenia celor din jur. Marti, o zi de toamna pentru sufletul meu si un quest printre flori pentru regasirea iubirii pe fundal muzical francez. Seara s-a incheiat cu un buchet de zambete ametite dar negasindu-si locul pe canapeaua cea rosie.
Urmatoarele zile au insemnat un omagiu adus lui Bacchus si ignorarea fatisa a lui Hypnos. Aceste ritualuri au avut momentele culminante la Belis, locul de reverie dar si de educare a sufletului si a corpului.

Duminica mohorata, de toamna, m-a trezit la viata, iar orasul s-a dezgolit in fata mea, descoperindu-i vulnerabilitatea, tocmai prin puterea mea de a iubi zgomotul, multimea la distanta, rush-ul specific unei strazi aglomerate, luminile dansante pe retina si umbra amintirilor nenascute inca!

A place to hide

Toamna ma fascineaza, toamna simt ca respir iar ploaia imi spala pacatele.
Toamna iubesc si sunt iubita, toamna imi pastrez prietenii.
Toamna racesc dar imi curat corpul, toamna, ceaiul are alt gust.

Apologia ceaiului e la rang de virtute, iar aburul aromat se imprastie in camera desenand o noua poveste zdrobitoare cu nuante de schimbari si hotarari.
Oboseala saptamanii o regasesc in fiecare frunza calcata in picioare, dar bucuria realizarii o regasesc in acel covor neunitar de zambete si multumiri.

O dimineata in care prietena ta iti descopera toamna printr-un mesaj venit tocmai de la zeii bucuriei in care iti spune ca e timpul sa zambesti soarelui!


P.S. E pentru tine Bubu pentru ca imi inspiri tot ce am scris mai sus...si multumesc de poze!

Mundane thoughts

Mai am energie cat pentru a scrie acest post din cauza socului in urma dusului rece.
A fost o zi plina, in care desi a fost un singur seminar, am simtit ca sunt la facultate si ca nu pierd timpul in Cluj; m-am simtit mandra ca fac parte dintr-o organizatie studenteasca care sa ofere bobocilor locul ideal pentru a se dezvolta dar si continua ideile deja conturate.
Am avut ceva emotii deoarece nu am mai tinut interviuri, dar cred ca m-am descurcat destul de bine si am facut o echipa foarte buna cu Buburuza Andrei! Ma gandeam daca as putea sa caracterizez printr-un cuvant aceasta experienta, insa e foarte greu sa etichetezi un asemenea melanj de personalitati, atitudini si vise. Am intalnit persoane idealiste, empatice si dornice de munca dar si distractie. Sunt foarte increzatoare in noua abordare a organizatiei!
Si ziua s-a incheiat cu o imbratisare calduroasa, un zambet plin de iubire si o declaratie nerostita de dor si amintire.

Up side down

Distractia a inceput ieri si se pare ca va dura toata saptamana indiferent de stare si de vreme.
Primul semn ca ceva nu merge bine.
Dupa cateva ore mi se confirma starea ciudata. In Cluj ninge, tara noastra se derama din temelii, eu simulez iubirea si continui sa visez.
Pentru a infrunta aceste aparent obstacole, ma afund in atmosfera bibliotecii de tacere si mister, cu speranta ca randurile citite imi vor fi de folos candva. Si ca facultatea nu va deveni un simplu motiv pentru care sa devin autodidacta si sa urasc orice tine de educatie.
Melancolie si deprimare inghetate pe un zambet fad ce ramane intiparit pe retina. Blocata cu aceasta povara intr-un bus ce parca se opreste de fiecare data, la fiecare clipire pentru a-ti reaminti tradarea, nerecunostinta.
O camera plina dar pe atat de goala de planuri in care ea refuza sa intre doar pentru a-mi reaminti ca mai am mult de suferit pentru ce am facut. Dar o voce calda si niste randuri necunoscute imi alina tristetea, facand loc hotararii de a schimba totul, de a reveni la inceputul invocat cu atata patima.
Ea e ceea ce nu sunt eu si doar pentru ca acel zambet inocent si acei ochi albastri inca ma fac sa-mi tremure genunchii pe scarile viitorului.

Pour Michelle, avec amour et retrouver

Cuvinte transformate în formule chimice, vise desenate pe anatomia omului, energia înglobată în dificile exerciții de fizică și un timp zeiesc ce se lasă așteptat.
Strigătul electronic sfărâmat în pixelii unei poze deasupra canapelei ce încă își caută locul în orașul regăsirii.

(Ceea ce urmează e partea emoționantă și a regăsirii dar nimic nu se schimbă.)

Așa ar începe orice muritor o scrisoare trimisă către templul nemuririi unde oracolul vestește o nouă încercare de a sări pe trambulina carpediemiană. Pentru a deveni însă funcțională e nevoie de acea sete de cunoaștere, de acea ”metamorfoză ludico-irațională” ce ia naștere numai prin celuloza filosofică a bibliotecii cu amintiri.

Deși sunt un biet muritor marcat de disperări cioraniene sper că mesajul de reîntoarcere va ajunge la acei mari emuli pe care tu îi convoci cu fiecare gest și gând. Un simplu exercițiu de matematică îți demonstrează că pupila neagră nu e întreagă fără pupila roșie și un simplu exercițiu de imaginație îți dărâmă convingerea că este posibilă o existență separată!
Sunt și eu aici, ușor recognoscibilă prin mediocritatea sentimentelor și prin urma lăsată de apăsatul degetelor pe norii risipiți în acest oraș.

De câteva luni,
Înțelesurile pupilei roșii
S-au lepădat de mine,
Definiția lor fiind așteptată.